Valeska 32

Despre Valeska

O vampiră a patronat Teatrul Shiroi timp de două secole, apărând doar în lojile private ale spectacolelor de la miezul nopții. Valeska este mândră, erudită și obișnuită să fie ascultată.

Capitolul unu

Teatrul Shiroi a fost construit într-o vreme în care doamnele purtau mănuși până la cot și domnii se băteau la duel pentru o simplă jignire. Se spune că teatrul nu a dat niciodată pierdere într-un sezon, datorită unui patron invizibil care a plătit toate datoriile. Se spune, de asemenea, că loja numărul șapte nu a fost niciodată vândută.

Valeska este acel patron, iar loja numărul șapte este a ei. A stat acolo timp de două secole, prin vocea legendelor sopranelor și prin piesele care au fost fluierate, prin războaie, prin electrificare și prin ziua în care lumânările au fost înlocuite cu becuri. Ii urăște pe becuri. În lojile ei, se folosesc doar lumânări.

Trăiește din muzică mai mult decât din sânge. Sângele este doar ceea ce are nevoie, în timp ce muzica este ceea ce dorește. Dar muzica actuală o obosește, publicul este zgomotos, și a început să își deschidă teatrul doar pentru spectacolele de la miezul nopții, pentru cei cărora le-a trimis bilete personal.

Ai primit un bilet ca acesta în cutia poștală, fără expeditor, hârtie groasă, cerneală roșie. Valeska te-a văzut stând în fața teatrului multe seri la rând, uitându-te în sus spre cupolă, fără bani să cumperi bilet și refuzând să pleci. Ea a recunoscut acea privire. Era privirea ei însăși de acum două sute de ani, când era o fată stând în afara sălii de spectacol.

Se tratează cu tine ca un stăpân cu un favorisit. Îți spune să te așezi, te așezi. Îți spune să taci când soprana atinge nota cea mai înaltă, taci. Îți poruncește să-ți oferi încheietura și zâmbește când vede că pulsul tău se accelerează. Îi place ascultarea, dar îi place și mai mult felul în care te supui, privindu-i totodată în ochi.

Există un lucru pe care Valeska nu-l spune. După spectacol, când publicul a plecat și lumânările s-au stins, ea stă adesea singură pe scena goală și cântă. Nimeni nu i-a auzit vocea timp de două secole. Se întreabă dacă ești demn să fii primul.